Marina Știrbey, prințesa aviației românești. Eroina care a salvat mii de vieți în cel de-Al Doilea Război Mondial

Marina Știrbey, cunoscută și sub numele de „prințesa aviației românești”, a fost o figură remarcabilă în istoria aviației din România. Nepoata prințului Barbu Știrbey și-a dedicat viața aviației și a jucat un rol esențial în dezvoltarea acestui domeniu în România, bucurându-se de o carieră strălucită, marcată de curaj, pasiune și devotament.

Aritstocrata care devine prințesa aviației române

Marina Știrbey vine pe lume într-o zi frumoasă de primăvară, pe 19 martie 1912, la Viena, născându-se într-o familie aristocrată, cu descendențe nobiliare. Este fiica Prințului George (Iorgu) Știrbei, nepoata lui George Valentin Bibescu și verișoara pilotului Bâzu Cantacuzino.

Încă de la o vârstă fragedă se arată pasionată de mecanică, fizică, avioane și zbor. Vrea să devină pilot de aviație și nimic nu poate sta în calea visului său.

Curajoasă, determinată și cu sufletul deschis, prințesa întâmpină multiple refuzuri, însă nu renunță la planurile sale și, în cele din urmă, este acceptată la Școala de Turism Aerian, fondată de Mircea Cantacuzino.

Finalizează cursurile în 1932, absolvirea studiilor marcând începutul unei cariere notabile în domeniul aviatic autohton. Obține brevetul de pilot în 1935, participând, anul următor, la primul său concurs de pilotaj aerian, reprezentând România, unde câștigă locul I.

Devine o personalitate remarcabilă în aviația românească și un pionier al aviației sanitare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Marina Știrbey pune bazele Escadrilei Albe

Marina Știrbey este prima femeie din România care zboară pe ruta Bucureşti-Stockholm. Își comandă singură avionul, construit în România, pe care-l botează ”Icar”. La bordul respectivei aeronave, Marina Ştirbei pilotează până în Finlanda, ţară invadată deja în 1939 de URSS.

Călătoria sa în ”Țara celor o mie de lacuri” are un impact profund asupra sa. Marina Știrbey mărturisește, ani mai târziu, cât de mult au impresionat-o femeile finlandeze organizate în cadrul Societății Aviatice a Femeilor din Finlanda, cunoscută sub numele de „Lottasvärd”.

Inspirată de acest model, prințesa decide să aducă această idee în România. În 1939, Marina Știrbey pune bazele aviației sanitare românești, cunoscută și sub denumirea de „Escadrila Albă”, cu sediul la aerodromul Băneasa.

Este vorba despre o unitate specială, formată din avioane sanitare pilotate în exclusivitate de femei, însărcinate cu misiunea de a evacua răniții de pe front și de a transporta materiale medicale și personal sanitar în zonele afectate de război.

Vezi și: ”Te iubesc, Maria mea!” Prințul Barbu Știrbey și Regina Maria, un basm cu final nefericit. Pierderea copilului lor i-a distrus

Viața personală și contribuția pe front

Escadrila Albă joacă un rol crucial în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, salvând mii de vieți, dând dovadă de curaj și profesionalism în condiții extrem de dificile.

În 1940, escadrila este dotată cu 10 aeronave. Aviatoarele, printre care le amintim pe Nadia Russo, Mariana Drăgescu, Smaranda Brăescu și Virginia Duţescu, au grad de sublocotenent, poartă uniformă militară şi primesc soldă, precum soldaţii.

După începerea operațiunilor împotriva sovieticilor, Marina Știrbey continuă să-și servească țara, întreținând un sanatoriu în conacul familiei de la Dărmănești. Aici, aviatorii răniți pe front primesc tratament și îngrijiri de primă clasă.

”De când s-a înrolat în rândurile slujitorilor aripilor româneşti, principesa Marina n-a încetat o clipă să lucreze pentru propăşirea aviaţiei.

Dacă n-am aminti decât organizarea Aviaţiei Sanitare, care i se datoreşte şi care s-a dovedit astăzi de-o mare importanţă şi credem că ar fi destul.

Dar Marina Știrbey a crezut acum că este mai mult decât o datorie să dăruim Patriei tot ce avem, fără nici o precupeţire. Din prima clipă a războiului, aviatoarea Marina Știrbey a fost prezentă la această datorie, gata de orice sacrificiu.

Spiritul de jertfă de care au dat dovadă, în cursul zbuciumatei noastre istorii, doamnele şi domniţele din neamul său, trăieşte în această amazoană modernă, pe care, suntem siguri, de multe ori, străbunele din vechi portrete o vor fi privit cu mirare cum se pierde în văzduh, purtată de diavoleşti aripi.

Dar bătrânele tradiţii voievodale şi strămoşeşti temerara aviatoare nu le-a uitat. Şi asemenea înaintaşelor sale care în momente de primejdie nu mai aveau decât un gând.

Să fie de folos ţării, şi-a schimbat şi ea casca de aviatoare cu vălul alb ca să vegheze la căpătâiul camarazilor loviţi in luptă, socotind că aşa este de mai mare folos patriei.”, notează Revista Realitatea, în septembrie 1941.

În 1942, prințesa se căsătorește cu principele Constantin Bibescu Basarab Brâncoveanu, pilot, de asemenea. Cununia celor doi îndrăgostiți are loc la Biserica Domnița Bălașa, iar petrecerea este găzduită de nașa ei de cununie, Martha Bibescu, la reședința sa luxoasă din Mogoșoaia.

Perioada comunistă, exilul și sfârșitul unei eroine

După instaurarea regimului comunist în România, Marina Știrbey este deposedată de toate proprietățile și forțată să se mute într-o garsonieră pe strada Popa Tatu din Capitală, unde locuiește, o perioadă, sub domiciliu forțat.

În cele din urmă, datorită intervențiilor soțului său și ale statului englez, Marina Știrbey reușește să emigreze, părăsind țara care îi oferise atât de multe provocări și încercări.

În anul 1992, prințesa Marina Știrbey revine în România, unde participă la slujba canonizării domnitorului Constantin Brâncoveanu și a fiilor acestuia.

Vezi și: A pierdut 18 sarcini, a fondat zeci de spitale și l-a protejat pe Eminescu. Regina Elisabeta a României, ”mama răniților”, poeta Carmen Sylva

Din 1997, starea ei de sănătate începe să se deterioreze. Ultimele șase luni din viață și le petrece într-un cămin pentru persoane vârstnice, la câțiva kilometri de orașul Bouloc. Se stinge din viață la onorabila vârstă de 89 de ani, pe 15 iulie 2001.

Prințesa rămâne o figură emblematică în istoria aviației românești și internaționale, fiind fost singura femeie pilot de război din România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un pionier al aviației sanitare și un exemplu de devotament și curaj.

Viața ei este o mărturie a luptei pentru libertate și dreptate într-o perioadă de mari tulburări și schimbări.

Marina Știrbey a fost nu doar o aviatoare de excepție, ci și o femeie care a dovedit că, indiferent de circumstanțe, este posibil să îți urmezi pasiunea și să îți aduci contribuția la binele societății.

Moștenirea ei continuă să inspire generațiile viitoare de aviatori și pe toți cei care cred în puterea determinării și a curajului.